Dintr-un document de arhivă aflăm că tovarăşilor din conducerea de partid şi de stat le erau necesare între şapte şi zece zile suplimentare de concediu, pentru a face faţă „surmenajului” cotidian. Deoarece nu puteau pleca toţi odată, au fost împărţiţi în „urgenţe”; care au fost criteriile pentru care unii au fost plasaţi în categoria I-a şi alţii în a II-a nu se spune.
Referat
Din discuţiile purtate cu medicii colectivului nr. 1, rezultă că o parte din tovarăşii din conducere, prezintă în momentul de faţă un ridicat grad de surmenaj. Acest fapt ar necesita ca tovarăşii să efectueze imediat un concediu suplimentar de 7 până la 10 zile în afara concediului de odihnă anual planificat. Pentru acest concediu suplimentar propunem următoarea urgenţă:
Urgenţa I-a:
Tov. Chivu Stoica
Tov. Apostol Gheorghe
Tov. Chişinevschi Iosif
Tov. Răutu Leonte
Tov. Voitec Ştefan
Urgenţa a II-a:
Tov. Gheorghiu – Dej
Tov. Ceauşescu Nicolae
Tov. Sălăjan Leontin
Tov. Coliu Dumitru
Tov. Fazekaş I.
Se recomandă ca acest concediu să fie petrecut în zona alpină sau subalpină, nu de tip sanatoriu sau casă de odihnă ci cu organizarea unei activităţi sportive adecvate (excursii, vânătoare etc.).
16.II.1957
Propunere
Cu privire la concediul de zece zile pentru unii membrii ai Biroului Politic şi Secretariatului CC al PMR.
Urgenţa I-a:
18 – 28 martie 1957
Tov. Apostol Gheorghe
Tov. Chişinevschi Iosif
Tov. Răutu Leonte
Tov. Coliu Dumitru (s.n.)
Tov. Voitec Ştefan
Urgenţa a II-a:
1 – 10 aprilie 1957
Tov. Gheorghiu – Dej
Tov. Chivu Stoica (s.n.)
Tov. Ceauşescu Nicolae
Tov. Sălăjan Leontin
Tov. Fazekaş I.
4.III.1957
N.R.
Putem trage concluzia că Dumitru Coliu era mai „surmenat” decât Chivu Stoica, din moment ce a fost mutat la „Urgenţa I”! Sau poate că cel din urmă prefera compania celor de la „Urgenţa a II-a”. Sau invers!
(ANIC, fond CC al PCR – Cancelarie, dosar 7/1957, f. 99 – 100).