De mulţi ani România nu se mai califică la turneele finale ale Campionatului Mondial de Fotbal, reprezentativa ţării noastre lipsind şi de la abia încheiata ediţie desfăşurată în Africa de Sud. Şi în acest domeniu am ajuns să trăim din… amintiri! Trist, dar adevărat. Mai ales dacă avem în vedere că România s-a numărat printre cele 13 state care au trimis echipe la primul Campionat Mondial de Fotbal, ce a avut loc la Montevideo, în Uruguay. Despre această participare şi despre primul meci al naţionalei noastre este vorba în rândurile de mai jos, publicate în revista „Realitatea Ilustrată”.

Echipa României la Montevideo

„Mai marii foot-ballului mondial, întruniţi anul trecut la Paris, în congres, s-au sesizat de platonia în care se zbate soccerul. Imitând competiţia de tenis a Cupei Davis, au înfiinţat primul campionat de foot-ball al lumei. Dacă însă la tenis, deplasarea câtorva rachete, adesea feciori de oameni avuţi, nu prezintă greutăţi, în foot-ball, situaţia are alt aspect. Pe lângă echipa de 11 jucători, mai merg şi rezerve şi o legiune interminabilă de oficiali dornici de petrecere amuzantă. În plus, competiţia de tenis s-a făcut pe zone, în timp ce concursul de foot-ball întruneşte laolaltă, într-un singur oraş, toate naţiunile care participă.

Înlăturând piedicile insurmontabile, România, alături de alte trei ţări europene, a primit să plece la Montevideo, sediul campionatului pe 1930. În lipsă de concurenţi, într-o epocă în care dintre toţi europenii numai ţara noastră îşi dăduse adeziunea, uruguayenii, organizatorii turneului, ne-au propus condiţii seducătoare.

Din echipa fac parte jucătorii cari au câştigat cu 8 – 1, la Bucureşti, împotriva Greciei. Este cea mai bună formaţie pe care poate alinia România.

Ajunsă la Montevideo, echipa României a fost obiectul unei atenţii deosebite. Tragerea la sorţi nu ne-a fost favorabilă. România a căzut în seria a III-a, alături de Peru şi Uruguay, campioana olimpică pe 1924 şi 1928. Meci-urile au fost fixate pentru Luni 14 şi Marţi 22 Iulie.

De bună seamă că România a fost considerată cantitate neglijabilă. Peruvienii, s-au prezentat pe teren siguri de victorie, ironici, cu zâmbetul sarcastic al superiorităţii indiscutabile, faţă de „balcanicii” cari nu-şi legitimau existenţa pe teren decât din dorinţa de a face o plimbare cu vaporul.

Desfăşurarea ostilităţilor a răsturnat calculele. După ce conduce la pauză cu 1 – 0, România îşi adjudecă meci-ul cu 3 – 1 şi ia primul loc din seria în care face parte.

Au marcat Covaci, Deşiu şi Stanciu.

Adversarii s-au impus printr-un exces de brutalitate, fracturând chiar piciorul unui jucător român”.

(„O strălucită victorie românească: România s-a impus la Montevideo”, Realitatea Ilustrată, 24 iulie 1930).

Primul Campionat Mondial de Fotbal

Au participat 13 echipe naţionale: Argentina, Brazilia, Bolivia, Chile, Mexico, Paraguay, Peru, Statele Unite, Uruguay, Belgia, Franţa, Iugoslavia şi România. Europenii s-au lăsat foarte greu convinşi din cauza dificultăţii şi costului călătoriei precum şi pentru că fotbaliştii îşi puteau pierde locurile de muncă din cauza lipsei de la serviciu în perioada campionatului. În privinţa jucătorilor români, s-a implicat chiar Regele Carol al II-lea, care le-a garantat păstrarea slujbei.

Echipele României, Franţei şi Belgiei au traversat oceanul la bordul navei Conte Verde; iugoslavii au venit separat, cu nava Florida.

• 

A fost singurul campionat mondial pentru care nu au avut loc meciuri de calificare.

Cele trei stadioane care au găzduit meciurile au fost: Estadio Centenario, Estadio Pocitos, şi Estadio Parque Central.

România a pierdut cel de-al doilea joc, cu Uruguayul, scor 0 – 4 şi nu s-a calificat în faza următoare a competiţiei.

Finala s-a disputat între Argentina şi Uruguay,  victoria revenind ţării gazdă cu scorul de 4 – 2. La finală au asistat 93 000 de spectatori.