Sintra este o localitate situată la 25 km de Lisabona. Lordul Byron spunea ce este „oraşul cel mai frumos din lume”. Şi poate că avea dreptate. Peisajul şi vestigiile istorice se îmbină în mod fericit, transformând Sintra într-unul dintre cele mai vizitate zone din Portugalia. Pentru că aici găseşti de toate: castele, palate, muzee, mănăstiri. Dintre  „minunile Sintrei”, am ales să prezentăm un loc încărcat de istorie, care este şi simbolul oraşului: Palatul Naţional.

Reședința guvernatorilor mauri și suveranilor lusitani

Prima referire la Palatul Naţional din Sintra, aflat chiar în „inima” oraşului, apare în secolul al X-lea, fiind făcută de geograful arab Al-Bacr. Palatul a avut destinaţia de reşedinţă a guvernatorilor mauri ai Lisabonei. În 1147, când Don Alfonso Henriques a recucerit Lisabona, Sintra s-a predat fără luptă, palatul devenind proprietatea şi reşedinţa regilor Portugaliei. Din păcate, nu s-a mai păstrat nimic din perioada maură, ceea ce se vede azi fiind realizat în mare parte în secolele XIV – XVI.

Clădirea singurului palat regal din Portugalia medievală reprezintă o combinaţie armonioasă de stiluri: mudejar (în special, decoraţia interioară), manuelin (vizibil, mai ales, la ferestrele sculptate în piatră) şi gotic (arcadele şi faţada principală).

Regele Dinis (1261 – 1325) a fost cel care a ordonat ridicarea capelei, aceasta fiind cea mai veche parte a palatului care a rezistat trecerii timpului. Regele Joao I (1357 – 1433) a avut iniţiativa refacerii palatului, acordând fonduri importante în acest scop. Atunci a fost făcută şi bucătăria, cu cele două coşuri conice, devenite „emblemă” nu doar a palatului, ci a întregului oraş. Mai târziu, regele Manuel (1469 – 1521) va adăuga turnul de la Camera Armelor, pe partea de vest. Acelaşi monarh a ordonat redecorarea castelului cu faianţă colorată, special făcută la Sevilla. Stilul impus de acest monarh a primit numele de „manuelin”.

Palatul a fost folosit fie ca reşedinţă de vânătoare, fie ca refugiu în zilele de vară (când canicula „lovea” Lisabona), sau din faţa epidemiilor care au atins destul de des capitala Portugaliei.

Un periplu printre regi și coțofene

Interiorul are colecţii de mobilier, pictură, ceramică, textile, ce datează din perioada secolelor al XVI-lea – al XIX-lea, majoritatea făcând parte din colecţia familiei regale.

Vizitarea castelului începe în piaţa din faţa clădirii. Apoi, se intră în Camera Lebedelor, camera principală a castelului în timpul lui Joao I. Aceasta este cea mai mare încăpere și locul unde se ţineau cele mai spectaculoase evenimente mondene. În fiecare duminică şi cu ocazia fiecărei sărbători regale, aveau loc baluri şi petreceri. Deseori, regele participa la dans, acompaniat de orchestra formată din muzicanţi mauri. Artiştii şi scriitorii erau bineveniţi la castel. Au rămas faimoase spectacolele de teatru organizate aici de scriitorul Gil Vicente. Afectată serios de cutremurul din 1755, Camera Lebedelor a fost refăcută conform instrucţiunilor regelui Jose, „în stilul vechi”.

Toate camerele din „partea veche” (cea  a regelui Joao I), sunt dispuse în jurul unui hol central, care include Grota Băii, un fel de cameră frigorifică, decorată cu faianţă şi stucatură rococo, ce ascunde un ingenios sistem de alimentare cu apă. Una din camere se numeşte Camera Coţofenelor, şi a fost prima anticameră privată. Denumirea îi vine de la pictura de pe tavan, ce reprezintă 136 de coţofene cu trandafiri în gheare şi panglici în cioc, pe care este trecut moot-ul regal: „pentru onoare”. Legenda spune că regele Joao I a fost surprins de soţia sa, Filipa de Lancaster, în timp ce săruta o doamnă de la curte în această cameră. De aceea a ordonat pictarea tavanului cu coţofene, în număr egal cu al doamnelor de la curte. Iar trandafirul din gheare trebuia să facă trimitere la simbolul familiei Lancaster, din care provenea Filipa. Altă cameră este Camera regelui Sebastian numită astfel după suveranul din secolul al XVI-lea, care folosea acest dormitor. Camera este deosebită şi prin decoraţia de faianţă în relief, reprezentând viţă-de-vie şi struguri.  Tot aici se mai află Camera sirenelor (de fapt o garderobă), Salonul Dianei, Camera de Oaspeţi și Camera Arabă (folosită ca dormitor de regele Joao I). Aceasta este decorată în stil mudejar, combinând diferite feluri de faianţă şi mozaicuri.

Se trece apoi în holul numit Caranca, decorat cu bucăţi de faianţă purtând emblema personală a regelui Manuel I. Urmează Camera Coroanei, cu un superb tavan pictat cu însemnele casei regale din secolul al XVI-lea. Se urcă scările pentru a se ajunge Camera Galerelor (construită la sfârşitul secolului al XVI-lea – începutul secolului al XVII-lea), al cărei acoperiș curbat este pictat cu imagini marine, galere şi corăbii. De aici se poate ieşi în frumoasa Grădină a Prinţului, unul din spaţiile exterioare ale palatului.

Cea mai importantă cameră heraldică a Europei

Foarte interesantă este Camera Blazoanelor, cu o intrare în stil manuelin, care poartă pe ea însemnele făcute de meşterii masoni ce au realizat-o, la începutul secolului al XVI-lea. Este cea mai importantă cameră heraldică din Europa și reprezintă  o alegorie a puterii regale din timpul lui Manuel I. Blazonul regal este aşezat la loc de cinste, el fiind înconjurat de însemnele celor opt copii ai monarhului. Dedesubt sunt înşirate blazoanele a 72 de familii nobiliare portugheze. Se spune că din această cameră puteau fi observate corăbiile care plecau sau veneau din India, Brazilia sau Africa.

Camera Regelui Afonso al VI-lea este locul unde suveranul a locuit vreme de nouă ani (1674 – 1683, ca prizonier a fratelui său, Pedro al II-lea).

Capela, ridicată de regele Dinis şi redecorată de regele Manuel I, combină în mod plăcut diferite stiluri decorative specifice peninsulei Iberice, din care se remarcă frescele cu motivul „porumbelului”.

Impresionantă este şi bucătăria, cu cele două coşuri conice impunătoare, care au devenit între timp emblema castelului şi a întregii localităţi. Chiar şi acum, la şase sute de ani de la înfiinţare, bucătăria funcţionează, fiind folosită cu ocazia diferitelor banchete date la castel. Nu este de mirare că Palatul Naţional din Sintra atrage sute de mii de turişti în fiecare an (chiar şi în „extra-sezon”, după cum am putut constata) și că face parte din UNESCO World Heritage.

Cornel-Constantin Ilie