Autor: dr. Alexandru Popescu.

Cunoaşterea ecourilor în presa vest-germană  şi din alte ţări a vizitei delegaţiei române conduse de ministrul de Externe, Corneliu Mănescu,  mai puţin avută în vedere de istorici, permite relevarea unor semnificaţii importante ale acestui act istoric în perspectiva atât a relaţiilor bilaterale, cât şi în context internaţional.

„Un exemplu încurajator”

Această vizită a fost însoţită, încă de la începutul ei, de declaraţii de presă din cele mai optimiste ale oficialilor vest-germani şi români.

30 ianuarie 1967: La primirea pe aeroport, ministrul de Externe al RFG, Willy Brandt, îl salută pe omologul său român cu cuvintele: “O convorbire încununată cu succes va deveni un exemplu încurajator…În timpul vizitei Dvs., veţi înţelege că noi, germanii, privim cu simpatie şi deplină înţelegere poporul român…Convorbirile noastre sunt în interesul popoarelor noastre. Ele servesc, în acelaşi timp, destinderii şi asigurării păcii în Europa”. Răspunsul lui Mănescu: “Guvernul român este sigur că dezvoltarea relaţiilor economice, culturale, ştiinţifice şi politice, diplomatice între toate statele, pe bază de egalitate, constituie un factor principal de asigurare a păcii şi bunăstării fiecărei naţiuni şi a întregii umanităţi”.

Cu ocazia recepţiei oferită de ministrul de Externe vest-german la hotelul din Godesburg, în apropiere de Bonn, în cinstea omologului său român, Hans­Werner Graf Finck von Finckenstein, corespon­dentul diplomatic al publicaţiei „Die Welt“ descrie astfel această „oră istorică“: Mănescu vorbeşte cu un ton ponderat, de fapt, caracteristic tuturor discuţiilor purtate în cadrul negocierilor. Cu „înfăţişarea sa de star“, Mănescu lasă impresia „unei siguranţe interioare“. În alocuţiunea sa, Brandt elogiază lupta românilor pentru unitatea lor naţională, ceea ce­i face să găsească înţelegere şi în ceea ce priveşte eforturile germane pentru unitate.

31 ianuarie 1967: Este dat publicităţii comunicatul referitor la discuţiile purtate: “Ambele părţi îşi exprimă satisfacţia cu privire la dezvoltarea pozitivă a relaţiilor şi a schimburilor economice şi culturale dintre ţările lor. Ele subliniază că colaborarea multilaterală dintre ţările lor este necesar să fie sprijinită şi adâncită. În acest spirit, guvernele Republicii Federale Germania şi Republicii Socialiste România sunt de acord să stabilească relaţii diplomatice şi să facă schimb de reprezentanţi diplomatici cu grad de trimişi extraordinari şi plenipotenţiari“.

Cu ocazia recepţiei oferite de Willy Brandt, Corneliu Mănescu arată: “Deosebirile de păreri existente nu trebuie să afecteze dezvoltarea relaţiilor, colaborarea noastră şi dialogul dintre ţările noastre”.

„Cu răbdare, curaj şi pricepere”

Este semnificativ faptul că cea mai mare parte a presei vest-germane a acordat spaţii largi relatărilor şi comentariilor referitoare la vizita delegaţiei române, atât în cursul desfăşurării sale, cât şi în perioada care a urmat.

Astfel, unul din cele mai importante cotidiene vest-germane,  Die Welt, publica, încă la 26 ianuarie 1967, un articol sub titlul „Poduri din trecut spre prezent” referitor la istoricul relaţiilor dintre Rusia şi România, menţionând şi „problema Basarabiei”. În acelaşi timp, se făceau o serie de aprecieri referitoare la poziţia Românei: „Conflictul ruso-chinez orientează România spre libertatea de negociere”; „Cu răbdare, curaj şi pricepere România şi-a extins posibilităţile de manevră.”; „Noţiuni ca suveranitatea naţională şi independenţă au devenit laitmotive ale politicii româneşti.” Alte titluri: „Relaţiile diplomatice cu România mai repede decât se aştepta”;  „Tratative cu respectarea diversităţii de păreri”. Era reprodusă declaraţia cancelarului federal Kiesinger: „Vizita lui Mănescu are prioritate”. Numărul din 31 ianuarie al aceluiaşi cotidian reproduce aprecierea ministrului federal de Externe, Brandt: „Am constatat existenţa unor domenii largi de concordanţă a opiniilor”. Se menţionează că, în cursul discuţiilor preliminare, au fost abordate probleme umanitare privind minoritatea germană, ca şi faptul că vor urma discuţii privitoare la stabilirea de relaţii diplomatice cu Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria. „Un nou capitol în istoria postbelică a Germaniei se deschide” titrează numărul din 1 februarie al aceleiaşi publicaţii care inserează şi informaţia după care „Moscova are în vedere o conferinţă a statelor din Blocul de Est cu privire la relaţiile cu Bonn-ul”. La 2 februarie, apare un articol cu titlul „România îşi construieşte comerţul spre Vest”.

Comentariul publicat într-un alt important cotidian din R.F. Germania, Die Zeit (3 februarie), se intitulează: „Breşa Bonn-ului spre Est”, în care se apreciază că România are o „poziţie aparte” în Blocul de Est.

„Süddeutsche Zeitung” (31 februarie) reproduce declaraţia ministrului de Externe român: „Aceste discuţii vor fi în interesul păcii şi colaborării în Europa”.

„Handelsblatt” (1 februarie) publică articolul „Politică externă cu inteligenţă şi şarm” semnat de Hans Georg Otto, în care este apreciată „Renaşterea politicii externe independente româneşti”, care deschide calea României către „sfera vestică şi neutră”. Se consideră că acest act politic se află în legătură cu conflictul sovieto-chinez.

 „Pe covorul roşu într-un  nou spaţiu diplomatic” este titlul relatării din

General Anzeiger (31 ianuarie), în care se apreciază „Interesul întregii lumi pentru această vizită”, ca şi faptul că Brandt şi Mănescu şi-au strâns mâna „de parcă s-ar fi cunsocut de când lumea”.

Într-o corespondenţă din Viena publicată în presa vest-germană se apreciază că : „O relaţie bună cu Bucureştiul este folositoare”, ca şi faptul că „Nici o altă ţară din Est nu are un comportament atât de nedogmatic ca România”.

În afară de asemenea aprecieri pozitive cu privire la stabilirea relaţiilor diplomatice dintre cele două ţări, o serie de ziare se referă şi la ecourile acestui act în alte state socialiste: Astfel, articolul publicat de Bonner Rundschau  (1 februarie) cu titlul „Primele reacţii: Aplauze în Vest, scepticism în Est” reproduce aprecierile pozitive din SUA şi Franţa, dar şi „rezervele” din partea Poloniei, Bulgariei.

Tonul optimist al acestor relatări din presa vest-germană este completat însă de o serie de interpretări mai reţinute. Astfel, în  articolul „Îmbunătăţirea relaţiilor ?” din Neue Presse, se apreciază că îmbunătăţirea relaţiilor cu statele din Europa de Est „va fi plătită” cu înrăutăţirea relaţiilor cu URSS, dar şi cu apropierea dintre URSS şi RDG, aşa încât diplomaţia vest-germană „nu are încă motive să jubileze”.

Se acordă atenţie şi unor reacţii posibile ale URSS şi ale unor „state-satelit”. „Berlinul de Est în unghi mort” este titlul unui articol din Rheinischer Merkur  (2 februarie) în care se apreciază că tratativele cu România sunt o dovadă că politica RDG de izolare a RFG nu reuşeşte, dar, în acelaşi timp, şi că este de aşteptat o reacţie a  URSS prin sporirea presiunii asupra Ungariei, Bulgariei, Cehoslovaciei în ceea ce priveşte relaţiile cu RF Germania.

Şi presa din alte ţări vestice are în vedere asemenea reacţii. Astfel, Neue Zürcher Zeitung  (28 ianuarie) titrează: „Nervozitate agresivă în Berlinul de Est”.

În acest context, sunt de menţionat poziţiile exprimate în oficiosul est-german Neues Deutschland, după care „imperialismul” din RF Germania este în expansiune”, iar „revanşismul, militarismul şi nazismul” se manifestă din nou în această ţară. Revenind la ecourile din presa vest-germană, sunt de amintit opiniile exprimate în  Bayern Kurier  (4 februarie), după care „Drumul spre Est /se desfăşoară/ împotriva rezistenţei lui Ulbricht”, dar tratativele dintre România şi RF Germania au contribuit  la instaurarea, „prin mijoace pragmatice, a unei atmosfere de coexistenţă, destindere şi de înţelegere reciprocă între state”.