Autor: Cornel-Constantin Ilie.

„Proclamarea Unirii” este, fără îndoială, una dintre cele mai reprezentative creații plastice care au ca subiect Unirea Principatelor Române din 1859. Pictura îi reprezintă pe membrii Adunării Elective de la Bucureşti în momentul votării lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Țării Românești, la 24 ianuarie 1859.

O întrebare care a fost deseori auzită, mai ales atunci când tabloul a fost expus cu diferite ocazii, a fost cea legată de identitatea personajelor din pictura realizată de Theodor Aman în anul 1861. Profitând și de faptul că lucrarea a trecut printr-un proces laborios de restaurare, realizat de Sorina Gheorghiță și lector. univ. dr. Romeo Gheorghiță, care a luminat, la propriu, pictura, și a readus la viață personajele, am considerat că se impune o încercare de identificare a acestora.

Câteva aspecte privind alegerile pentru Adunarea Electivă a Țării Românești

Conform hotătârilor Convențiunii pentru organizarea definitivă a Principatelor Dunărene ale Moldaviei și Valahiei (sau Convenția de la Paris), din 7/19 august 1858, în Moldova și Țara Românească au fost organizate alegeri pentru adunările reprezentative, care trebuiau să-i desemneze pe cei doi domnitori. Mai întâi au avut loc alegerile pentru Adunarea Electivă a Moldovei, care, pe 5 ianuarie 1859, l-a ales ca domn pe Alexandru Ioan Cuza.

În Țara Românească alegerile au avut loc între 8 și 12 ianuarie 1859. Conform reglementărilor în vigoare, votul era unul de tip cenzitar, existând două categorii de alegători conform: apartenenței (urbani – locuitorii orașelor, rurali – locuitorii din restul județului) și modului în care votau (direcți și indirecți).

Votau direct locuitorii județelor care aveau un venit de cel puțin 1 000 de galbeni și locuitorii orașelor care aveau un capital de cel puțin 6 000 de galbeni. Votau indirect locuitorii județelor care aveau un venit funciar de cel puțin 100 de galbeni.

Alegătorii indirecți din fiecare județ desemnau trei alegători pentru fiecare plasă, iar aceștia, întruniți în reședința județului, alegeau un deputat. Alegătorii direcți din județe alegeau câte doi deputați pentru fiecare județ. Alegătorii direcți din orașe alegeau trei deputați în București, câte doi deputați în Craiova, Brăila și Ploiești și câte un deputat în celelalte reședințe de județ.

Numărul total al alegătorilor (în funcție de sursă) era undeva la 2 000 – 2 200, împățiți destul de egal în direcți și indirecți. Numărul total al celor care puteau fi aleși era cuprins între 600 – 625 de persoane.

Existau variații foarte mari în ceea ce privește numărul alegătorilor între diferitele orașe și diferitele județe ale Țării Românești. Spre exemplu, în Mehedinți erau 114 alegători direcți de oraș, în Ilfov – 221, în Prahova – 68, în Muscel doar 12. De aceea vedem cum, în județul Ilfov, Dimitrie Ghica este ales de 27 de alegători direcți, în timp ce, la Brăila, Ion Slătineanu este ales de doar patru alegători, iar în Vlașca, Apostol Arsache este trimis în Adunare de 16 alegători direcți. În orașul București, Nicolae Golescu este ales de 167 alegători direcți, în timp ce, la Târgoviște, Scarlat Lăzureanu este ales de doar 13 alegători direcți. Scarlat Turnavitu este ales de 15 alegători indirecți, în Argeș, iar Nicolae Brătianu a avut nevoie de votul a doar trei alegători indirecți din Muscel pentru a obține un fotoliu de deputat.

Vârsta minimă pentru a fi alegător era de 25 de ani, iar vârsta minimă pentru a fi ales era de 30 de ani (și un venit minim de 400 de galbeni). Nu puteau fi alegători și aleși: străinii, faliții nereabilitați, cei care au suferit condamnări privative de libertate și cei care nu aveau un bun renume.

Conform documentului semnat de M. Băleanu (ministrul de Interne, caimacam al Țării Românești) și M. Bâțcoveanu (șef secție) și trimis mitropolitului Nifon, președintele Adunării Elective, pe 17 ianuarie 1859, lista inițială a deputaților Adunării Elective a Țării Românești cuprindea 71 de nume (pe județe):

Ilfov: prințul Alexandru Ghica (fostul domnitor), prințul Dimitrie Gr. Ghica, serdarul Constantin Bosianu, logofătul Nicolae Golescu, pitarul Constantin A. Rosetti, Vasile Boierescu.

Râmnicu-Sărat: aga Ioan C. Cantacuzino, serdarul Scarlat Fălcoianu, Constantin Cotescu, Constantin Argintoianu.

Brăila: logofătul Ion Slătineanu, clucerul Grigore Filipescu, Mihai Marghiloman, serdarul Nicolae Opran.

Buzău: serdarul Ion Marghiloman, praporcicul Scarlat Voinescu, pitarul Mihai Pleșoianu, serdarul Constantin Deșliu.

Prahova: aga Ion Cantacuzino, aga Constantin I. Filipescu, paharnicul Ion Mîrzea, Ioan Alexandru Filipescu, pitarul Constantin T. Grigorescu.

Ialomița: logofătul Scarlat Crețulescu, clucerul Barbu Slătineanu, logofătul Barbu Catargiu, aga Alexandru E. Florescu.

Dâmbovița: logofătul Nicolae Băleanu, colonelul Ioan Em. Florescu, maiorul Scarlat Lăzureanu.

Vlașca: dr. Ap. Arsache, paharnicul Nicolae Tătăranu, postelnicul Constantin Rădulescu, pitarul Petre Derbescu.

Teleorman: vornicul Constantin Cantacuzin, logofătul Ion Slătineanu, serdarul Constantin Apostolescu, maiorul Dimitrie Ștefanopolu.

Muscel: paharnicul Barbu Bellu, căpitanul Ioan F. Lenș, paharnicul Nicolae Brătianu, serdarul Alecu Angheleanu.

Argeș: Nicolae Rosetti, sublocotenent Ion C. Brătianu, serdarul Scarlat Turnavitu, Dimitrie C. Brătianu.

Romanați: serdarul Stănuț Cesianu, prințul Grigore Bibescu-Brâncovenau, Radu C. Golescu, Alexandru C. Golescu.

Vâlcea: logofătul Ion Oteteleșanu, clucerul Constantin Oteteleșanu, clucerul Nicolae Lahovari, prințul Barbu Știrbei.

Dolj: Gheorge Barbu Știrbei (fiul domnitorului), logofătul Dimitrie Bibescu, pitarul Ion Socolescu, colonelul Ion Solomon, serdarul Iancu Hagiadi.

Gorj: colonel Nicolae Bibescu (fiul domnitorului), pitarul Constantin Săvoiu, aga Constantin N. Brăiloiu, clucerul Ion Sâmboteanu.

Mehedinți: colonel Nicolae Bibescu (vărul domnitorului), aga Dimitrie Filișanu, serdarul Ion Cernătescu, spătarul Barbu Vlădoianu.

Olt: vornicul Ion Manu, paharnicul Iorgu Văleanu, serdarul Ion Petrescu, paharnicul Nicolae Isvoranu.

Acestora li se adăugau cei patru reprezentanți ai clerului: mitropolitul Nifon, episcopul Calinic al Râmnicului, episcopul Filotei al Buzăului și episcopul Climent al Argeșului.

Ulterior, după verificarea mandatelor, a fost invalidată, pe motiv de nelegalitate, alegerea următorilor: Alexandru D. Ghica, Radu Golescu, Ioan Hagiadi, Ion Manu, Iorgu Văleanu, Ion Slătineanu, Mihai Pleșoianu, N. Băleanu (conform Jurnalului comisiei de validare din 24 ianuarie 1859). Astfel, au rămas 67 de deputați, 64 dintre aceștia fiind prezenți în ziua votului și a alegerii lui Cuza în sala din clădirea aflată pe vechea colină a Mitropoliei Țării Românești, în care au avut loc lucrările Adunării. Despre discuțiile și negocierile care au avut loc înainte de ședința decisivă din 24 ianuarie 1859 am scris cu altă ocazie. În final, „se procedează, prin apel nominal şi vot secret, la alegerea domnului. Se deschide scrutinul şi, după citirea biletelor, Prea Sfinţia Sa, Părintele Mitropolit, prezidentul Adunării, proclamă că s-a ales Domnul Ţării Româneşti, cu unanimitatea voturilor exprimae, adică 64, prinţul Moldovei, Alexandru Ioan Cuza”.

Identificarea personajelor

Theodor Aman a finalizat lucrarea în anul 1861, adică la mai bine de doi ani de la eveniment. În tablou sunt 61 de personaje, în jurul a trei mese acoperite cu pânză roşie, într-o atitudine de poză. Portretele sunt minuțios și în detaliu realizate, ceea ce a făcut posibilă identificarea lor în mare parte. În mod sigur, artistul nu a fost martor direct la lucrările Adunării Elective, însă a avut suficiente informații și surse de inspirație pentru lucrarea sa. Una dintre aceste surse a fost o planșă tipografică, cu portretele deputaților, în medalioane, editată de D.I. Cerbureanu la scurt timp după actul istoric din 24 ianuarie 1859. Numai că, în această planșă apar mai multe personaje care nu se regăsesc în listele oficiale de deputați și care nu au luat parte la lucrările Adunării Elective: Constantin Crețulescu (apare ca deputat de Brăila, în locul lui Ion Slătineanu), Nicolae Pâcleanu (apare la Buzău, în locul lui M. Pleșoianu), Grigore Crețeanu și Ștefan Greceanu (apar la Dâmbovița, în locul deputaților Băleanu și Lăzureanu), Andrei Prejbeanu (apare la Romanați, în locul unuia dintre frații Golești), Theodor Brătianu (apare la Vâlcea, în locul lui Barbu Știrbey), Dimitrie Pleniceanu (apare la Mehedinți, în locul lui Nicolae Bibescu) și  Ștefan Vlădoianu (apare la Olt, în locul lui Ion Manu). Dintre aceștia, au putut fi identificați în tabloul lui Aman, următorii: Andrei Prejbeanu, Dimitrie Pleniceanu, Ștefan Vlădoianu.

Prin urmare, din cele 61 de personaje pictate de Aman, doar 58 au avut statutul de deputat în Adunarea Electivă a Țării Românești.

1. Ion C. Brătianu. Revoluționar pașoptist, om politic liberal (de mai multe ori ministru și prim-ministrul al României). Deputat de Argeș.

2. Constantin A. Rosetti. Unionist, revoluționar pașoptist, ziarist, om politic liberal (ministru, președinte al Adunării Deputaților). Deputat de București.

3. Ștefan Vlădoianu. Nu a făcut parte din Adunarea Electivă. Apare în mod eronat ca deputat de Olt în planșa editată de Cerbureanu.

4. Vasile Boerescu. Om politic, diplomat, jurnalist. Deputat de București.

5. Grigore Filipescu. Om politic (ministru în guvernele Țării Românești în perioada următoare Unirii). Deputat de Brăila.

6. Iorgu Văleanu. Ales, inițial, deputat de Olt, mandatul său a fost invalidat. Posibil să fi fost prezent în sala în care au avut loc lucrările Adunării Elective, întrucât unele mandate de deputat au fost invalidate chiar și în ziua de 24 ianuarie 1859.

7. Scarlat Voinescu. Om politic, paşoptist şi unionist, membru al Divanului ad-hoc al Țării Românești. Deputat de Buzău.

8. Personaj neidentificat.

9. Ioan Em. Florescu. Militar, om politic (de mai multe ori ministru și prim-ministru al României). Deputat de Dâmbovița.

10. Ion Cernătescu. Deputat de Mehedinți.

11. Nicolae Rosetti. Om politic, diplomat, magistrat. Deputat de Argeș.

12. Ion C. Cantacuzino. Magistrat, membru al Adunării ad-hoc, ministru. Deputat de Prahova.

13. Apostol Arsache. Medic, om politic (ministru și prim-ministru ad-interim al României). Deputat de București.

14. Dimitrie Ghica. Om politic (primar al Capitalei, membru în Divanul ad-hoc, ministru, parlamentar, prim-ministru). Deputat de Ilfov.

15. Alexandru C. Golescu. Revoluționar pașoptist, inginer, ministru. Deputat de Romanați.

16. Barbu Vlădoianu. Militar, om politic (primar al Bucureștiului, ministru). Deputat de Mehedinți.

17. Personaj neidentificat.

18. Alexandru Angheleanu. Deputat de Muscel.

19. Personaj neidentificat.

20. Nicolae Opran. Deputat de Brăila.

21. Personaj neidentificat.

22. Ioan Al. Filipescu. Mare dregător, primul președinte al Consiliului de Miniștri al Țării Românești după Unirea Principatelor. Deputat de Prahova.

23. Constantin Deșliu. Deputat de Buzău.

24. Barbu Slătineanu. Mare proprietar. Deputat de Ialomița.

25. Petre Derbescu. Deputat de Vlașca.

26. Tache Grigorescu. Deputat de Prahova.

27. Constantin Cotescu. Om politic (senator, prefect); membru al Divanului ad-hoc. Deputat de Râmnicu Sărat.

28. Scarlat Turnavitu. Revoluționar pașoptist, membru în Divanul ad-hoc. Deputat de Argeș.

29. Episcopul Filotei al Buzăului. Membru al Divanului ad-hoc, susținător înfocat al Unirii Principatelor. Membru de drept al Adunării Elective.

30. Episcopul Calinic al Râmnicului. Membru ale Divanului ad-hoc; cunoscut și sub numele de Sfântul Calinic de la Cernica (unde a fost stareț). Membru de drept al Adunării Elective.

31. Mitropolitul Nifon al Ungrovlahiei. Președinte al Divanului ad-hoc și al Adunării Elective. Primul președinte al Senatului; mitropolit primat al României.

32. Nicolae Tătăranu. Deputat de Vlașca.

33. Stănuț Cesianu. Mare proprietar, om politic (parlamentar, prefect). Deputat de Romanați.

34. Constantin Bosianu. Jurist (profesor de drept), om politic (parlamentar – președinte al Senatului, prim-ministru ad-interim în 1865). Deputat de Ilfov.

35. Constantin Săvoiu. Mare proprietar. Deputat de Gorj.

36. Ion Mîrza. Deputat de Prahova.

37. Dimitrie Pleniceanu. Nu a făcut parte din Adunarea Electivă. Apare eronat ca deputat de Mehedinți în planșa editată de Cerbureanu.

38. Andrei Prejbeanu. Nu a făcut parte din Adunarea Electivă. Apare eronat ca deputat de Romanați în planșa editată de Cerbureanu.

39. Ion Socolescu. Mare negustor. Deputat de Dolj.

40. Nicolae Bibescu. Mare proprietar; prefect al Poliției Capitalei. Deputat de Mehedinți.

41. Dimitrie Filișanu. Participant la Revoluția de la 1848; om politic. Deputat de Mehedinți.

42. Dimitrie Ștefanopol. Ofițer; om politic. Deputat de Teleorman.

43. Barbu Catargiu. Om politic (conducător al primului guvern unic al României, în 1862; a fost asasinat). Deputat de Ialomița.

44. Mihai Marghiloman. Deputat de Brăila.

45. Ion Slătineanu. Mare proprietar. Deputat de Teleorman.

46. Ion Oteteleșanu. Mare proprietar; om politic (de mai multe ori ministru). Deputat de Vâlcea.

47. Grigore Bibescu-Brâncoveanu. Fiul fostului domnitor Gheorghe Bibescu. Deputat de Romanați.

48. Barbu Bellu. Magistrat, mare proprietar, om politic (parlamentar, de mai multe ori ministru). Deputat de Muscel.

49. Nicolae Lahovary. Militar, membru al Divanului ad-hoc, parlamentar. Deputat de Vâlcea.

50. Personaj neidentificat. Poate fi vorba de unul dintre foștii domnitori Alexandru D. Ghica sau Barbu D. Știrbey (mai degrabă cel din urmă, dacă avem în vedere că alături este redat fiul său, George).

51. George B. Știrbey. Fiul fostului domnitor al Țării Românești; militar, om politic (ministru, parlamentar). Deputat de Dolj.

52. Ion Sâmboteanu. Educator (întemeietor al învățământului gimnazial în județul Gorj). Deputat de Gorj.

53. Constantin Rădulescu. Deputat de Vlașca.

54. Ion Marghiloman. Mare proprietar; om politic (primar, prefect). Deputat de Buzău.

55. Nicolae Golescu. Militar, revoluționar pașoptist; om politic (de mai multe ori ministru și prim-ministru). Deputat de București.

56. Alexandru Em. Florescu. Om politic (de mai multe ori ministru, parlamentar – președinte al Adunării Deputaților). Deputat de Ialomița.

57. Scarlat Crețulescu. Mare proprietar. Deputat de Ialomița.

58. Constantin Argintoianu. Deputat de Râmnicu Sărat.

59. Personaj neidentificat. Posibil, Nicolae Bibescu, fiul fostului domnitor Gheorghe Bibescu. Deputat de Gorj.

60. Constantin Cantacuzino. Mare proprietar; caimacam al Țării Românești în 1848 – 1849. Deputat de Teleorman.

61. Ion Petrescu. Deputat de Olt.

Personajele neidentificate pot fi dintre următorii deputați: Nicolae Isvoranu (deputat de Olt), Constantin Brăiloiu (Gorj), Ion Solomon (Dolj), Dimitrie Bibescu (Dolj), Constantin Oteteleșanu (Vâlcea), Dimitrie Brătianu (Argeș), I.F. Lenș (Muscel), Scarlat Lăzureanu (Dâmbovița), Ion Cantacuzino (R. Sărat), Constantin I. Filipescu (Prahova), Scarlat Fălcoianu (R. Sărat). Pentru aceștia nu am găsit, încă, suficiente indicii pentru a-i putea conexa cu vreunul din personajele neidentificate. Lipsește din tablou și episcopul Climent al Argeșului.

Câteva date despre autorul picturii

Theodor Aman s-a născut la Câmpulung Muscel în 1831, fiind cel mai mic dintre copiii serdarului de origine aromână Dimitrie Aman și al Despinei. Urmează studiile de artă la Paris în atelierul pictorului Michel Martin Drolling și al lui François Edouard Picot, pictori academiști, elevi ai lui Jacques Louis David. Tânărul artistul abordează subiecte istorice încă din perioada studiilor.

Prima lui compoziție istorică este „Cea din urmă noapte a lui Mihai Viteazul”, inspirat fiind de versurile lui Dimitrie Bolintineanu. Deși în acea perioadă scenele istorice reprezentau un gen relativ nou în plastica românească, Aman îl abordează și i se dedică după 1858, considerându-l o tematică dificilă dar în același timp foarte important. Pictează scene de mari dimensiuni cu referire la Razboiul Crimeii, subiecte cu trimitere la istoria trecută, dar în același timp reflectă și teme din perioada contemporană, (Constituanta, 1869). Se impune cu acest gen de pictură primind numeroase comenzi mult timp. Asfel, rămâne multă vreme un autor apreciat pentru compozițiile dedicate trecutului istoric național. În această tematică se încadrează și pictura de mari dimensiuni Proclamarea Unirii, lucrare realizată la trei ani după importantul moment istoric al unirii principatelor române (1861). Lucrarea face parte din colecția MNIR din anul 1980.