Autor: Ioan Scurtu.

În anul 1943 s-a declanşat un puternic conflict dintre doi filosofi de marcă: Constantin Rădulescu-Motru şi Lucian Blaga. Primul era pensionar şi locuia mai mult în conacul sau de la Butoieşti, judeţul Mehedinţi, în timp ce preopinentul său era în plină activitate, la Sibiu, unde se mutase Universitatea din Cluj după Dictatul de la Viena.

Vom reconstitui acest conflict după însemnările zilnice ale lui Motru, publicate sub titlul Revizuiri şi adăugiri. 1943¹.   

Să sfârşim odată cu bătrânii !

La 7 mai 1943, C. Rădulescu-Motru nota că a trimis la Revista Fundaţiilor Regale articolul intitulat “Ofensiva contra filosofiei ştiinţifice”, în care “am voit să dovedesc lipsa de seriozitate a filosofiei pe care o scrie colegul Lucian Blaga: filosofie izvorâtă din ingeniozitatea metaforelor şi care întronează cultul misterului”. Recunoaşte că ar fi trebuit să-l publice în  “Revista de filosofie”, dar a preferat “Revista Fundaţiilor Regale”, deoarece aceasta era “mai răspândită şi astfel poate intra în mâinile mai multor profesori secundari. Căci intenţia mea a fost să stăvilesc atracţia spre misticism în tineretul nostru, atracţie care face ca acest tineret să se înstrăineze de spiritul ştiinţific”.

Replica lui Blaga a fost extrem de dură. În numărul 5 (iulie-august) pe 1943 al revistei Saeculum, pe care o edita la Sibiu, a publicat articolul “Săpunul filosofic”, semnat cu iniţialele L.B. în care susţinea că Rădulescu-Motru “din filosofie are darul de a nu înţelege nimic”. Articolul a fost primit cu satisfacţie de unele cadre didactice din Sibiu. Însuşi Florian Ștefănescu-Goangă ar fi declarat: ”Să sfârşim odată cu bătrânii”.

Aflând de acest articol, Rădulescu-Motru aprecia că a fost “insultat şi badjocorit, cum n-am fost vreodată până acum în viaţa mea. Articolaşul m-a mâhnit profund. N-aş fi crezut niciodată că un coleg de profesorat şi de Academie, căci sunt dublu coleg cu Blaga, să se scoboare la întrebuinţarea atâtor trivialităţi şi calomnii”. Era decis să nu-i răspundă, dar îşi va face “datoria de a atrage atenţia, aşa cum am făcut-o şi până acum, asupra faptului că o filosofie ieşită din speculaţii  metafizice, în genul aceleia reprezentată de Lucian Blaga, este un adevărat pericol pentru viitorul culturii româneşti. O asemenea filosofie distrage tineretul de la preocupările serioase ştiinţifice, şi-l îndeamnă să hoinărească prin divagaţiile mitologice, păstrate de folclor”. Comandamentul suprem al neamului nostru este astăzi să intrăm în istoria lumii, iar nu să persistăm în preistorie”. În opinia sa, filosofia adevărată, întemeiată pe ştiinţă, era înlocuită de Blaga cu “o metafizică ieşită din interpretarea descântecelor băbeşti”.

Replica lui Blaga a generat mai multe comentarii în revistele de cultură şi în presa cotidiană. Ziarul de mare tiraj, “Timpul” a publicat, la 5 noiembrie 1943,  sub titlul “Omagiu profesorului C. Rădulescu-Motru” mai multe luări de atitudine în favoarea lui Motru, între care şi filosofii Ion Petrovici, Nicolae Bagdasar, Mircea Florian, Anton Dimitriu .

Academia Română, solidară cu Rădulescu – Motru

Academia Română s-a solidarizat cu Motru, căruia i-a trimis o scrisoare la Butoieşti, datată 29 octombrie 1943, cu următorul conţinut:

 Mult stimate domnule coleg,

Îmi face o deosebită plăcere să vă transmit, alăturat, adresa colegilor de Academie, prin care vă exprimă sentimentele lor de călduroasă afecţiune personală şi de înaltă preţuire ştiinţifică.

Ţin să vă arăt că, alături de colegii care locuiesc în provincie şi de cei ce lipsesc din capitală (domnii Mihail Sadoveanu, Gh. Petraşcu şi Ștefan Ciobanu) toţi ceilalţi s-au solidarizat cu această manifestaţiune.

Primiţi, vă rog, domnule coleg, expresiunea sentimentelor mele de înaltă stimă,

Secretar general,

A.Lapedatu.

Textul adresei era următorul:

Stimate domnule coleg,

Membrii Academiei Române, după ce în şedinţa de vineri, 15 octombrie curent, au luat cunoştinţă cu dureroasă surprindere de atacul brutal din revista Saeculum, îşi exprimă adâncul lor regret că acesta vine din partea unui membru al Academiei Române, lipsit de cea mai elementară deferenţă faţă de instituţia din care face parte şi vă trimite – cu cea mai caldă simpatie – nestrămutatele lor sentimente de înaltă stimă colegială.

I.Simionescu, Al. Lapedatu, D. Gusti, Vasilescu-Karpen, preot N.M. Popescu, G. Ionescu-Siseşti, dr. Gr. Antipa, Ion I. Nistor, Victor Slăvescu, G.I. Brătianu, Th. Capidan, N. Cartojan, Liviu Rebreanu, I.A. Brătescu-Voineşti, N. Bănescu, George Enescu, Andrei Rădulescu, D. Pompeiu, G. Macovei, dr. Ciucă, D. Voinov, Gh. Murnu, D. Caracostea, L. Mrazek, Radu Rosetti, Traian Săvulescu, C. Parhon, P.P. Negulescu, I. Petrovici.

Lui Blaga i s-au urcat laudele la cap!

În ziua de 1 noiembrie 1943, C. Rădulescu-Motru a trimis secretarului general al Academiei o scrisoare de răspuns, prin care-şi exprima  recunoştinţa pentru acea luare de atitudinea colegilor săi. A socotit util să dea unele lămuriri, privind conflictul devenit public între doi membri ai Academiei. În opinia sa, Lucian Blaga, obişnuit “să se plimbe cu gândirea sa de poet prin sferele misterului suprapământesc”, nu mai avea consideraţie pentru “un umil cercetător în ale filosofiei, aşa cum sunt eu. Ce poate să  însemne activitatea mea profesorală, bazată pe aplicarea metodelor experimentale ştiinţifice, faţă de creativitatea sa, izvorâtă direct din lumina luciferică a Cerului? Motivarea adversităţii o înţeleg, aşadar, şi aşteptam să se producă. M-a mâhnit însă adânc trivialitatea în care ea a fost îmbrăcată”.

Venit în Bucureşti pentru a participa la sesiunea Academiei, Rădulescu-Motru a mulţumit, în ziua de 19 noiembrie 1943 colegilor săi, precizând: ”Lipsa de consideraţie pe care o acordă L. Blaga activităţii mele filosofice nu mă supără. De aceeaşi lipsă de consideraţie se bucură şi activitatea sa filosofică în ochii mei. Aş fi dorit însă ca paginile scrise de dânsul în Saeculum să păstreze o formă civilizată. Dacă n-a păstrat această formă civilizată, cauza este de căutat probabil în temperamentul său irascibil, în primul rând, şi în al doilea rând în laudele exagerate care i s-au adus la intrarea sa în Academie, de către propunătorul candidaturii sale şi de preşedintele de onoare al Academiei din acea vreme […] Aceste laude exagerate sunt de natură să i se ridice la cap şi unui om cumpănit, darămite unui poet înclinat spre venalitate”. Motru făcea referire la faptul că Blaga a fost primit direct membru titular al Academiei Române, în 1936, fără a mai fi trecut prin treapta de membru corespondent.

În jurnalul său, Rădulescu-Motru consemna concluzia lui Ion Simionescu, la sfârşitul şedinţei din 19 noiembrie 1943: “adresa pe care a trimis-o Academia şi aplauzele cu care membrii prezenţi au primit cuvântarea mea, dovedesc că Academia reprobă actul brutal săvârşit prin Saeculum şi-mi acordă mie toată simpatia şi stima”.

După cum se poate constata şi “nemuritorii” aveau probleme de caracter, dar mai ales de orgoliu.  Desigur, diferenţa de vârstă dintre C. Rădulescu-Motru (75 ani) şi Lucian Blaga (48 ani), adică conflictul dintre generaţii şi-a spus cuvântul şi cu acest prilej. Dar, dincolo de asemenea dispute, este limpede că, în esenţă, se confruntau două concepţii filosofice, iar istoria a dovedit că ambele s-au înscris în patrimoniul cultural al poporului român.

Note

1.Volum îngrijit de Rodica Bichiș şi Gabriela Dumitrescu,  comentarii – Dinu C. Giurescu, versiune finală Stancu Ilin, Editura Floarea Darurilor, Bucureşti, 1996.