Autor: Narcis Dorin Ion.

Propunem cititorilor fragmente din corespondenţa principesei Ileana a României (1909-1991), o corespondenţă ce stă sub semnul talentului cu care a fost înzestrată prinţesa şi care ne mărturiseşte avatarurile unui suflet sensibil pe parcursul mai multor decenii. De la chipul diafan al “copilei cu ochi albaştri” – cum a numit-o, atât de inspirat, regina Maria – la figura hieratică, parcă desprinsă dintr-o frescă de mănăstire, a Maicii Alexandra, principesa Ileana a României şi-a trăit viaţa în mod exemplar, oferind contemporanilor şi – prin intermediul acestor scrisori – cititorilor de azi un model demn de admiraţie. 

Prezentăm acum cititorilor doar câteva din scrisorile adresate de principesa Ileana fratelui său mai mare, principele şi, din 1930, regele Carol al II-lea al României. Scrisorile se circumscriu perioadei 1927 – 1932 şi provin din fondurile Arhivelor Naţionale Istorice Centrale din Bucureşti şi al Bibliotecii Academiei Române – Secţia Manuscrise.

1.

26 iulie 1927, Sinaia

Carol¹ dragă,

Vreau să-ţi scriu, pe atât cât pot, totul ce s-a petrecut aci². Mi-e greu, căci lacrămile îmi vin în ochi şi mi se strânge inima să revin peste aceste zile de durere.

Marţi seara (19 iulie) ne-am culcat destul de liniştiţi, ştiam prea bine că sfârşitul se apropia, totuşi însă nu aşa iute. M-am deşteptat auzind paşi grăbiţi pe coridor – era [ora] 2.15; am ieşit să găsesc  pe sora [medicală]  fugind speriată, căutându-ne, şi pe Denize³ s-aducă preotul. Iute am sculat pe Nicky şi pe Mignon⁴ şi m-am repezit la Tata. Era tăcere în cameră, tăcere sfântă; Tata era culcat în braţele Mamei fără viaţă. Aşa a murit, liniştit şi demn, zicând doar că era obosit. Sigur era cu Mama în clipa aceea. Încetul [cu încetul], toţi s-au strâns în cameră, s-au aprins două lumânări. Şi am stat toţi de l-am vegheat, iar afară ploua mereu, plângea Ţara toată.

Dimineaţa, bătrânul stareţ făcu rugăciuni, e aproape orb şi nu putea vedea faţa senină şi minunată a acelui pentru care se ruga. L-au îmbrăcat în uniforma de Vânători [de Munte] şi l-au culcat în hol⁵, unde oameni din împrejurimi au venit să-l vază, trecând în tăcută procesiune până seara târziu. Mama era linişti[tă] şi demnă, Mignon – fiinţa ei dulce, Elisabeta şi ea tristă şi mai puţin linişti[tă], iar Niculae, bietul Niculae s-a schimba[t], a devenit de-odată un om în tot înţelesul cuvântului. A doua zi, la 12, după ce am avut două slujbe – una catolică şi una ortodoxă – l-au pus pe tun şi ne-au luat tatăl drag din casă. Niculae, Friedel⁶ şi eu l-am urmat.

În Bucureşti, l-am pus în sala mare⁷ şi acolo, iar, de dimineaţă până seara poporul trecu în cumplită tăcere. Era ceva minunat, nu ai fi zi[s] că treceau de n-ar fi fost⁸ foşnetul nesfârşit a[l] paşilor. Tot drumul la Curtea de Argeş a fost o minune, de-o perfecţiune simplă şi impunătoare; ultima paradă ce i-au făcut era aşa cum El ar fi dorit, cum îi plăcea lui să vază armata.

Şi l-am lăsat la Curtea de Argeş să revenim în casa unde El era totul. Era o dureroasă reîntoarcere. Iartă-mă, dar nu-ţi pot descrie. Ce nu voi uita era felul cum Sandro⁹, Nicky şi cei doi Fridel¹⁰ i-au făcut ultima gardă la ultima slujbă la Cotroceni.

Carol, ce m-a mişcat mult a fost telegrama ta. Da pricep, dar abia îmi pot închipui durerea ta, dar mă rog pentru tine şi sper ca credinţa mea să te ajute câtuşi¹¹ de puţin.

Ileana.

 [Arhivele Naţionale Istorice Centrale (în continuare A.N.I.C.), fond Regele Carol al II-lea. Personale, dosar V-356/1927, f. 1-2 recto-verso.]

2.

Scrovişte¹², 5 iunie 1928 

Dragă Carol,

E cu greu să încep această scrisoare, căci abia simt că te cunosc şi, în acelaşi timp, simt că tu trebuie să pricepi şi totuşi nu ştiu, căci nu ştiu dacă scrisoarea mea va fi citită de Carol acela pe care-l cunoşteam şi-l adoram cu admiraţie sau de Carol acel nou, pe care nu-l cunosc şi nu vreau să-l cunosc ca nu cumva să-mi strice imaginea cea veche.

Telegrama ta m-a zguduit, căci era neaşteptată şi m-a făcut să văd că încă îţi pasă de Mama ta. Lucru ce l-am crezut întotdeauna, dar vezi tu, frate dragă, ai rănit-o atât de des, fără să-ţi dai seama poate, încât pare aproape curios când te interesezi de ea. Mama a avut gută la stomac, căci acolo e marele centru al nervilor, şi ei fiind zdruncinaţi această boală ordinară a găsit teren bun. A suferit oribil. Eu nu ştiam că guta poate fi atât de rea. Eram cu dânsa la Copăceni¹³ şi era noaptea, mai cu seamă, că [îi] era rău. Era groaznic, căci nu ştiam ce să-i fac s-o uşurez. Dar acum, după zece zile, e bine de tot, dar urmează un regim şi suntem amândouă aci, unde e delicios pentru odihnă.

Trebuie să-ţi scriu toate acestea, căci ştiu că tu aştepţi veşti de la mine, şi – ce vrei! – eu nu pot minţi  şi nu pot ascunde ce simt. O, Doamne, trebuie să-ţi dai seama ce durere eşti tu pentru noi. Tu, care trebuiai să fii mâna dreaptă a Mamei tale, să te duci să-ţi faci patria de râs în ţara în care s-a născut ea¹⁴, e oribil. O, Carol, dacă nu ai putut rămâne la postul tău, rămâi măcar demn. “You cannot have your cake and eat it”.  Cum vrei tu să corespundem, când tu faci lucruri ce nici susorei tale ne le poţi spune?

Carol dragă, de nu te-am iubi nu am suferi atât de mult să te vedem în noroiul din care nu te putem scoate, fiindcă tu nu vrei. Şi mai sunt sigură de un lucru: că tu suferi când te gândeşti la noi şi vezi distanţa crescând mereu. Carol, fii cinstit, nu lăsa pe alţii să-ţi explice ce să gândeşti. Mai e timp să câştigi poate din ce ai pierdut, de vrei doar să fii demn şi liniştit. Căci acum eşti ca un copil care bate cu furie într-o uşă pe care el singur a închis-o.

Mi-e inima prea plină să-ţi spun ce dor mi-e de tine, încât mai bine închei şi îţi trimit tot dragul meu pe care să nu-l arunci deoparte, fiindcă ţi-am spus adevărul.

Veşnic credincioasa ta soră.

Ileana.

P.S. Îţi trimit două fotografii; erau luate anul trecut, nu am alte[le] noi, una e în uniforma A.C.F.¹⁵ (Ifca).

[A.N.I.C., fond Regele Carol al II-lea. Personale, dosar V-359/ 1928, f. 1-3.] 

3.

Balcic, 19 iunie 1930

Dragă Carol,

Cum pot spune în cuvinte ce simt, ştiindu-te iar aci între noi¹⁶. Bine ai venit, frate drag, fie într-un ceas bun pentru Ţară şi pentru tine. Ce bucurie imensă ai adus cu tine, e ceva minunat. Ai atâta putere în mâinile tale azi, toată Ţara e cu tine şi ai să poţi face atâta bine! Să-ţi dea Domnul puterea să faci tot ce trebuie şi să duci greaua sarcină ce ţi-o dă imensa încredere pe care o au toţi în tine. Nu pot să-ţi spun ce bine îmi pare pentru tine şi cât te fericesc. Cât pentru mine personal, bucuria e colosală să te ştiu iar acasă şi că mă voi înţelege cu adevărat cu tine şi că şi eu pot ajuta, cu micul meu obol de muncă, şi că tu mă vei susţine. Am fost atât de mişcată că mi-a[i] trimis pe Puiu Dumitrescu¹⁷ să mă întâmpine cu flori. Nu puteam să-i spun ceva atuncea, era greu. Atâtea s-au petrecut în ţară şi în mine de când am plecat, încât aveam un fel de ameţeală morală ajungând iar acasă.

Am să am multe de povestit când ne revedem şi note de comport (sic) din Egipt. Am fost fericită acolo şi Cella şi Philipe Lahovary – care sunt foarte apreciaţi acolo de rege şi de guvern (şi asta nu e puţin lucru, te asigur) – au fost nespus de buni cu mine şi de un tact fără seamăn.

Aci e un adevărat rai, ce bine ar fi dacă ai putea veni, dar desigur eşti prea prins cu toate acolo. Mă bucur mult să fiu iar cu Mama şi s-o văd mai liniştită şi împăcată; ai făcut şi poţi încă face mult s-o consolezi de mult amar.

Te îmbrăţişez cu tot dragul şi bucuria unei surori care ştii cât te iubeşte.

Ileana.

[A.N.I.C., fond Regele Carol al II-lea. Personale, dosar V-383/1930, f. 1 recto-verso.]

4.

Umkirch, 20 aprilie 1931 

Dragă Carol,

Vine scrisoarea asta către tine să-ţi spuie că mă găsesc la o mare răscruce a vieţei mele. Simt că am întâlnit cu adevărat omul ce mă va face fericită. Desigur, viitorul este în mâna Domnului, însă – cum am credinţă-n El – cred că împreună cu Anton¹⁸ voi putea înfăţişa viaţa sigur, găsind în el tovarăşul şi reazămul de care am atâta nevoie. Te rog, dă-mi binecuvântarea ta, căci cui pot apela (sic) azi, când nu mai e Tata, dacă nu ţie? Ştiu că tu îmi vei răspunde cu inima deschisă şi că mă vei ajuta să fac acest pas mare, ce acuma ştiu ce-nseamnă.

Friedel şi Ethe au fost nespus de buni şi plini de tact. De altfel, Friedel îţi va scri[e] toate detali[i]le. Sunt fericită şi-mpăcată; mai am nevoie – să-mi fie bucuria deplină – de consimţământul tău, ce sunt sigură că nu vei întârzia să mi-l dai.

Iartă-mi scrisul, însă am o mică criză de r[e]umatism care mă-mpiedică de-a fi stăpână pe mână.

Cu tot dragul şi cu dor, te-mbrăţişez.

Ileana.

[A.N.I.C., fond Regele Carol al II-lea. Personale, dosar V-386/1931, f 1, recto-verso.]   

5.

Balcic, 2 iulie 1931

Dragă Carol,

Vestea ce mi-a adus-o azi prinţul Ghica¹⁹ m-a întristat mult. Căci, deşi nu mare-ncredere-n mila Papei, tot speram. Ştiu că pentru mulţi ortodocşi biserica noastră este un lucru mort; pentru mine, însă, acesta nu este cazul; am lucrat spre ridicarea ei şi prin ea simţeam duhul Ţărei Româneşti. Simt că se rupe ceva-n mine la gândul că părăsesc Ţara fără a primi binecuvântarea bisericei în care am fost botezată şi am crescut şi am învăţat să mă exprim prin ea. Vladimir mi-a spus că ai zis să merg la Sfânta Împărtăşanie cu fast. Ideea nu-mi plăcea la început. Desigur, aveam intenţia să merg, însă liniştit, într-o dimineaţă, înainte de nuntă, la Mănăstire²⁰. Dar ai dreptate, şi te-aş ruga mult de tot să fi[i] bun să vii cu mine. Mi-ar ajuta atât de mult şi nu m-aş simţi atât de singură.

În alt[ă] ordine de idei. Nu putem locui la Achberg, căci vin prea scump toate amenajările necesare. Ar însemna să cheltuiesc aproximativ 2 000 000 lei;  pentru asta  mai bine cumpăr ceva. Vom scri[e] lui Friedel, mulţumindu-i pentru bunătate, explicând că e prea departe de lumea civilizată etc., ca nu cumva să-l ofensăm, they are rather tuchy on such points. Zwiedi²¹ îţi poate explica în detaliu. Deci vom închiria casa lui Aunty Baby de la München pentru un an, în care timp vom căuta şi vedea. Casa e delicioasă, eu ador München şi nu cred că acolo m-aş simţi aşa de izolată cum ar fi cazul la Achberg, căţărată pe un deal, departe de toate, când Anton este ocupat şi nici pentru el nu ar fi fost întotdeauna nostim să mă vază iară şi iarăşi numai pe mine. Un teatru, un cinema tot e bine să ai la îndemână! Are şi unul din aeroporturile²² cele mai frumoase din Europa. Cred că, din toate punctele de vedere, e mai bine aşa.

Te sărut cu mult drag şi iar mii şi mii de mulţumiri.

Ileana.

[A.N.I.C., fond Regele Carol al II-lea. Personale, dosar V-390/1931, f. 1 recto-verso]

Note

1. Carol al II-lea (1893-1953), rege al României (1930-1940), fratele mai mare al principesei Ileana.

2. Decesul regelui Ferdinand I, la 20 iulie 1927.

3. Gaetan Denize, secretar al regelui Ferdinand I.

4. Maria (Marioara; Mignon), principesă a României (1900-1961), devenită – în urma căsătoriei cu regele Alexandru I Karagheorghević – regină a Iugoslaviei; soră cu principesa Ileana.

5. În text:hallă (sic). Holul castelului Pelişor.

6. Friedrich Viktor (Friedel, Friedl), prinţ  de Hohenzollern-Sigmaringen (1891-1965), căsătorit cu prinţesa Margareta de Saxonia; nepot de frate al regelui Ferdinand şi văr cu principesa Ileana.

7. Sala mare a palatului Cotroceni.

8. În text urma: pentru.

9. Alexandru I Karagheorghević (1888-1934) rege al Iugoslaviei (1921-1934), ginerele regelui Ferdinand I.

10. Friedel de Hohenzollern şi Gottfried (Friedel) de  Hohenlohe-Langenburg (1897-1960).

11. În text: câteş.

12. Reşedinţă a familiei regale române din comuna Periş, judeţul Ilfov.

13. Localitate în judeţul Ilfov, unde regina Maria moştenise de la George Emanuel Filipescu un conac, pe care l-a transformat în reşedinţă de vară, cu ajutorul arhitectului Karel Liman.

14. Marea Britanie.

15. Asociaţia Creştină a Femeilor.

16. La 8 iunie  1930 a avut loc restauraţia şi încoronarea principelui Carol ca rege al României. Va domni – sub numele de Carol al II-lea – până la 6 septembrie 1940.

17. Secretar particular al regelui Carol al II-lea.

18. Arhiducele Anton de Habsburg-Toscana (1901-1988), primul soţ  al principesei Ileana.

19. Monseniorul Vladimir Ghica (1873-1954), prinţ, scriitor, diplomat, om de caritate. Convertit la catolicism şi hirotonisit preot la Paris, în 1923, slujeşte aici până în 1939, când revine în ţară. Arestat în 1952 şi condamnat la închisoare pentru “înaltă trădare”, moare în închisoarea de la Jilava.

20. Mănăstirea Sinaia.

21. Generalul Eugen Zwiedineck, maestru  al Curţii  reginei Maria şi administrator al Domeniului Regal Bran. 

22.  În text: una din aeropoartele.