Conducătorii de partid şi de stat erau asaltaţi de numeroase scrisori şi petiţii, în care cetăţenii „îngrijoraţi”, „indignaţi” şi din cale-afară de „vigilenţi”, raportau „gravele probleme” cu care se confrunta societatea. Iată un exemplu elocvent, însă expeditorului i se pot găsi circumstanţe atenuante, dacă avem în vedere că era în mod cert atins de… „microbul” fotbalului.

Direcţia Treburilor C.C. al P.M.R.

Nr. 1250 / 23.09.1954

Tovarăşe Apostol,

Dacă vă mai aduceţi aminte v-am mai scris D-voastră o scrisoare când eraţi ministru al Agriculturii, în care v-am sesizat de o serie de grave lipsuri pe linie sportivă, în special la fotbal şi după câte am fost informat că aţi apreciat ca justă sesizarea mea şi i-aţi dat curs trimiţând-o la C.C. P.M.R.

Iată că sunt din nou nevoit să vă sesizez o problemă şi mai gravă şi dacă nu ar atinge masele largi de salariaţi şi dacă această problemă nu ar avea rele repercusiuni politice, nici nu aş fi sesizat-o.

Iată, tovarăşe Apostol, despre ce este vorba!

La jocul de fotbal RPR – R.P. Ungară (b) ce va avea loc la 19 sept. a.c. costul biletelor este de 7 lei în dosul porţilor, 15 lei la tribună (II) şi 22 de lei la tribuna I-a.

Cincisprezece şi 22 de lei tovarăşe Apostol nu glumă.

Un bilet la operă la loja de rangul I costă 11 lei. De când e lumea la operă au fost mai scumpe biletele ca la fotbal.

Socotesc că acei care au ficsat asemenea preţuri la bilete se fac vinovaţi de un atentat la însăşi securitatea şi stabilitatea leului.

Aceştia au dat o armă în mâna reacţiunii să arate cum cresc preţurile la noi şi ce valoare are leul nostru. Dacă luăm însăşi presa noastră de sport, vom observa ce critică vehementă am adus noi organizatorilor championatelor mondiale de fotbal din Elveţia tocmai pe ridicarea exagerată a preţurilor la bilete şi cum oamenii muncii din această cauză nu au putut să-şi cumpere bilete.

Şi acum ce a făcut CCFS (federaţia de fotbal, n.n.)? Face exact ceea ce el însăşi a criticat la alţii atunci.

Tovarăşe Apostol, este o nemulţumire adâncă şi de indignare pe această chestie a preţurilor la bilete. Dvoastră ştiţi mai bine ca oricine altul ce pasionat e muncitorul la fotbal şi că cea mai mare parte a publicului el îl formează. Ei, ce spune acel care are 400 lei lunar care pentru un singur bilet trebuie să plătească 5% din salariul său?

Dar ceva mai mult tovarăşe Apostol, îmi aduc precis aminte că în 1938 – 39 când lucram la Atelierele CFR şi câştigam 3 000 – 3 500, preţul unui bilet la fotbal era între 15 şi 20 lei. Vă rog să vă interesaţi căci sunt date precise din anii respectivi! Şi acum ajunge ca CCFS la un salariu să zicem mediu de 4 – 500 lei să fie tot 15 – 20 lei un bilet.

Am ferma convingere că acei cari au ficsat asemenea preţuri s-au gândit aşa: „Jocul cu Ungaria este foarte important, lumea se va îmbulzi grozav să-l vadă, va da oricât numai să-l vadă, acuma-i momentul să scoatem banii; vom putea raporta că ce buni organizatori suntem şi iată câţi bani am adunat etc. etc., nu ne va putea trage nimeni la răspundere căci vom spune că am urmărit mărirea veniturilor statului”. Cam aşa au gândit acei de la CCFS când au pus asemenea preţuri.

Că ce atmosferă politică am provocat cu asta, că ce prejudicii aduce aceasta regimului, că atentează la însăşi stabilitatea leului, asta nu numai că nu s-au gândit, dar nici nu-i interesează. Şi să fiu sincer, tovarăşe Apostol, nu sunt convins că aici nu-i şi mâna duşmanului într-un fel oarecare foarte fin. Căci cum e posibil ca să salte dintr-o dată preţul la bilete de la 2 – 3 lei cât era mai înainte, la 15 – 20 lei?

Atunci înseamnă că oamenii cu venituri mici nu pot participa la un astfel de eveniment sportiv, căci CCFS prin politica de preţuri la bilete, stabilite exclusiv pe criterii comerciale, îi îndepărtează!

Mai bine ar fi făcut CCFS ca la acest meci să fi suspendat toate gratuităţile, carnetele de toate culorile şi să fi plătit şi aceştia şi să fi stabilit preţuri mai normale.

Nu este justă gândirea acelora care judecă că, deşi sunt biletele scumpe, stadionul e plin  şi lumea poate plăti. Acei care gândesc aşa să ştie că fotbalul este un sport pasionant şi muncitorul îşi rupe de la gură să vadă un asemenea joc important şi deci acei 15 sau 20 de lei daţi acum de el, i-a dat cum numai el ştie.

Iată de ce socotesc că ficsarea acestor preţuri nu numai că nu este justă, dar că ne-a adus şi prejudicii politice şi poate că mai este şi altceva la mijloc.

Vreau să vă propun tovarăşe Apostol să dispuneţi o anchetă în acest caz, iar vinovaţii să fie traşi la răspundere pentru acest act nejudecat.

Iar secţia respectivă a C.C. care se ocupă cu problemele sportive să fie mai atentă la asemenea manifestări şi să i-a măsuri din timp de împiedicare a asemenea manifestări nejuste.

Şoltuţiu Ioan,

M.A.I. str. Londra nr. 19

Raionul Stalin

(C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar 171/1954)

După cum se vede, aşa de mare importanţă a fost acordată acestei sesizări că a fost înregistrată după ce meciul a avut loc! (n.red.).