Autor: acad. Marius Sala.

Araba face parte din familia limbilor afro-asiatice, cea mai bine cunoscută după familia indo-europeană. Familia afro-asiatică poartă şi denumirea de familie de limbi hamito-semitice, de la numele celor doi fii ai lui Noe, Ham şi Sem. Ea cuprinde cinci ramuri, cea mai importantă fiind ramura semitică, din care fac parte araba şi ebraica.

Limbile semitice

Cea mai veche limbă semitică a fost akkadiana, limba regatului Mesopotamiei, una dintre limbile internaţionale ale lumii antice, folosită în relaţiile diplomatice în întregul Orient Apropiat, unde a coexistat cu numeroase alte limbi. După cucerirea persană (539 î.H.), akkadiana s-a întrebuinţat paralel cu arameica. Aceasta din urmă a înlocuit akkadiana, mai întâi ca limbă vorbită, în secolul 4 î.H.; ca limbă savantă şi religioasă, akkadiana a mai supravieţuit până la începutul erei noastre.

Limba feniciană (sau punica), altă limbă antică din aceeaşi familie, a fost vorbită în oraşele comerciale (Sidon, Tyr, Biblos) de pe coasta Libanului actual. Cele mai vechi inscripţii datează din jurul anului 1000 î.H. şi provin din Biblos. Scrierea alfabetică feniciană stă la baza tuturor alfabetelor ulterioare, semitice sau indo-europene. A dispărut din secolul 2 î.H. în Asia şi din secolul 4 d.H. în Africa, după distrugerea Cartaginei de către romani.

Limba ugaritică,  vorbită în secolele 15-12 î.H., folosea scrierea cuneiformă.

Limba ebraică biblică a fost, după cum sugerează şi numele ei, limba Bibliei (secolele 10-12 î.H.). Din secolul 1 î.H., ebraica vorbită este părăsită în favoarea limbii arameice (primii evanghelişti au scris în arameică şi se crede că Isus ar fi citit textul biblic după o traducere arameică) şi a limbii greceşti. Ebraica modernă  (numită ivrit) a apărut la sfârşitul secolului 19, iniţiatorul ei fiind Ben-Yahuda, care s-a stabilit în Palestina pentru a reînvia ebraica. Ivritul s-a îndepărtat mult de ebraica biblică.

Limba arameică a fost una dintre cele mai importante limbi ale Antichităţii, vorbită la început în Siria, unde s-au stabilit fostele triburi de nomazi. Arameicii au devenit funcţionari şi mercenari ai regilor asirieni şi persani. Limba lor s-a răspândit treptat în tot Orientul Apropiat, ocupând domeniul akkadian şi eliminând ebraica şi feniciana din vorbirea zilnică. A fost, timp de un mileniu (sec. 3 î.H. – 650 d.H.), principala limbă oficială din Orientul Apropiat, fiind şi limbă scrisă. Cuceririle lui Alexandru cel Mare au pus însă capăt dominaţiei arameice, locul ei fiind luat de limba greacă.

Limba siriacă este folosită în zilele noastre numai ca limbă liturgică de către maroniţii catolici, de catolicii sirieni, de iacobiţii sirieni, de nestorieni şi de alte biserici. Există câteva dialecte ale ei vorbite încă în Asia.

Limba arabă

Araba este cea mai importantă limbă semitică şi una dintre cele mai răspândite limbi de pe glob. La originea denumirii sale se află termenul arab, care însemna probabil „nomad care trăieşte în cort”. Spre deosebire de ebraică, care a furnizat altor limbi multe cuvinte din domeniul religios, din arabă provin multe cuvinte care se referă la ansamblul cunoştinţelor din Evul Mediu. Cultura şi ştiinţa, care fuseseră vreme îndelungată apanajul grecilor, au fost preluate, la un moment dat, de către arabi.

Califii arabi au încurajat atât traducerea în arabă a operelor filozofice scrise de greci, cât şi traducerea Elementelor lui Euclid (matematician grec din Alexandria). Arabii au fost medici foarte apreciaţi: lucrările lui Avicena, medic arab de origine persană, au fost traduse în latină şi au stat la baza medicinii orientale şi europene, timp de multe secole. La trei veacuri după moartea lui Mahomed, limba arabă a devenit limba ştiinţei. Arabii care au ajuns în India au devenit specialişti în matematică: ei au introdus cifra zero şi au adus în Europa metodele de calcul luate de la indieni. În domeniul chimiei, unde predominau la începutul Evului Mediu alchimiştii, s-au folosit termeni arabi (alambic, alcool, antimoniu, elixir). În domeniul ştiinţelor naturii, de asemenea, au pătruns nume arabe de animale sau de plante. Araba a fost şi vehiculul prin intermediul căruia s-au răspândit numele unor produse provenite din Orient (mai ales prin persană).

Multe cuvinte au fost aduse de arabi în porturile de la Marea Mediterană, unde erau debarcate mărfurile importate din Orient. Câteva cuvinte au fost aduse şi de cruciaţi. La noi, în română, cele mai multe cuvinte arabe au ajuns prin turcă, dar şi prin limbile occidentale. Toate au călătorit prin alte limbi, înainte de a ajunge în română. Spre deosebire de limbile romanice occidentale, în română nu există niciun cuvânt împrumutat direct din arabă.