Autor: Cornel Constantin Ilie.

În anul 2008, Philip Beresford şi Bill Rubinstein publicau lucrarea „The Richest of the Rich” (Cei mai bogaţi dintre bogaţi), ce făcea referire la cei mai bogaţi 250 de britanici din toate timpurile (nu au fost luaţi în considerare monarhii). În urma studierii documentelor de arhivă, cei doi autori au ajuns la o concluzie surpinzătoare: Alan Rufus, cunoscut şi sub numele de Alan cel Roşu sau Alain le Roux, a fost cel mai bogat britanic din toate timpurile.

Cine a fost Alan Rufus?

Alan s-a născut în jurul anului 1040 şi a fost cel de-al doilea fiu al lui Éon I, conte de Pentrhièrve, regent al Bretaniei între 1040 – 1047. Mama sa era Agnes, fiica lui Alain Conhiart, conte de Cornouaille. Era văr de gradul al treilea cu Wilhelm de Normandia, cuceritorul Angliei. Deseori, Alan Rufus a fost confundat cu Alain Fergent, duce de Bretania sau cu Alain Conhiart, bunicul său. Această confuzie s-a întâlnit de multe ori de-a lungul timpului, începând cu poetul Wace (secolul XII) şi terminând cu E.A. Freeman, un istoric cunoscut, de la începutul secolului al XX-lea.

Alan a intrat în serviciul lui Wilhelm de Normandia şi a participat alături de acesta la campania de cucerire a Angliei. A luat parte la bătălia de la Hastings (1066), în calitate de comandant al contingentului breton, fapt amintit de Geoffroy Gaimar în poemul „Estoire des Engles” (secolul XII). Şi ceilalţi fraţi ai lui Alan – Brian şi Alan cel Negru au participat la bătălie.

Alan s-a numărat printre cei mai loiali supuşi ai lui Wilhelm Cuceritorul şi a avut un rol important în campania dusă împotriva contelui Edwin de Mercia şi cea de pacificare a nordului saxon în general (1069 – 1070). Drept recompensă, regele i-a acordat proprietăţi imense în Anglia. Conform „Domesday Book” (sau „Livre de jugement dernier”, un fel de recensământ făcut din ordinul lui Wilhelm Cuceritorul în 1086), Rufus stăpânea 440 de domenii, în 11 comitate. Majoritatea acestora erau concentrate în Yorkshire, Norfolk, Suffolk, Cambridgeshire, Northamptonshire, Londra. În total, Rufus avea în proprietate nu mai puţin de 250 000 de acri de pământ! S-a calculat că venitul anual realizat pe domeniile sale era de 1 200 livre de argint, din care 770 intrau în vistieria proprie (restul era împărţit vasalilor).

În general, Wilhelm a dat vasalilor săi domenii disparate, astfel încât în caz de rebeliune să poată să-i învingă mai uşor. Rufus a constituit o excepţie, pentru că el a primit un  teritoriu compact, ba mai mult, regele acordându-i dreptul de a întreţine o armată în Yorkshire, zona unde se întâlneau principalele drumuri care veneau din Scoţia. Aceasta nu este decât o altă dovadă a faptului că suveranul avea o mare încredere în ruda şi vasalul său.

În anul 1071 a început construcţia castelului Richmond, care domina valea râului Swale, în North Yorkshire. Castelul a fost făcut cu scopul de a asigura o bază de apărare şi totodată de contraatac împotriva rebelilor saxoni din nord.

Spre sfârşitul domniei lui Wilhelm Cuceritorul, Rufus a condus armata regală care l-a asediat pe Hubert de Beaumont, viconte de Maine, în castelul Sainte Suzanne. La moartea Cuceritorului, Rufus a rămas fidel fiului acestuia, Wilhelm al II-lea (ca o ironie a sorţii, supranumele acestuia era tot… cel Roşu), pe care l-a ajutat să-şi păstreze tronul în timpul rebeliunii baronilor din 1088.

Dragoste şi … bani

Alan Rufus a avut şi o viaţă personală destul de agitată. Regele Malcolm al III-lea al Scoţiei a dorit să i-o dea de soţie pe fiica sa Matilda (sau Edith). Mariajul nu a avut însă loc, pentru că Rufus a preferat să o seducă şi să o răpească din mănăstirea de la Wilton pe Gunhilde, fiica nelegitimă a fostului rege Harold al II-lea. Matilda a ajuns în cele din urmă soţia viitorului rege al Angliei, Henric I.

Rufus a murit fără urmaşi direcţi, în 1093 şi a fost înhumat la abaţia de la Bury St. Edmunds, de unde, ulterior, rămăşiţele pământeşti i-au fost mutate la abaţia benedictină de la St. Mary din Yorkshire, pe care el o întemeiase. Fratele său, Alan the Black (cel Negru) i-a succedat, atât la conducerea familie cât în inima Gunhildei.

Revenind la lucrarea amintită la începutul articolului… Autorii au estimat averea lui Alan Rufus (la valoarea de azi), la peste 81 de miliarde de lire sterline (117 miliarde euro)! La moartea sa, averea lui Rufus se ridica la 11 000 de livre, ceea ce însemna 7% din venitul naţional al Angliei de atunci! Ce este însă şi mai remarcabil este faptul că primii 15 dintre cei mai bogaţi britanici din toate timpurile, au trăit între secole XI – XV.

Un articol din „Times” concluziona, în urma analizei făcută de cei doi autori: „Alan cel Roşu, britanicul care l-a făcu pe Bill Gates să pară sărac”. Asta pentru că, Gates, cel mai bogat om din lume în ziua de azi (2010), are o avere de doar 30 miliarde de lire!

Lista celor mai bogaţi britanici, conform cărţii „The Richest of the Rich”:

Alan Rufus (cca. 1040 – 1093): 81,3 miliarde [lire]

William de Warenne (? – 1088): 73,9 miliarde

Richard Fitzalan, al 10-lea conte de Arundel (1307 – 1376): 59,4 miliarde

Robert de Mortain (1031 – 1090): 59,2 miliarde

Richard Fitzalan, al 11-lea conte de Arundel (1307 – 1376): 59,4 miliarde

Otto de Bayeux (1030 – 1097): 55,5 miliarde

John de Gaunt, duce de Lancaster (1340 – 1399): 55,5 miliarde

Henric, duce de Lancaster (1299 – 1361): 42,6 miliarde

Eduard, Prinţul Negru (1330 – 1376): 34,9 miliarde

Richard, duce de Warwick (1382 – 1439): 33,6 miliarde